14.
Partea mea din ce e mai bun pe această lume
îmi va veni din mâinile tale:
iată făgăduiala ta.
De aceea strălucește lumina ta în lacrimile mele.
Mă tem să mă las călăuzit de alții, ca să nu mă depărtez de tine,
care aștepți la o cotitură a drumului
să fii călăuza mea.
Merg cu îndârjire pe drumul meu,
până ce însăși nebunia mea mi te va aduce la ușă.
Căci am făgăduiala ta
că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
îmi va veni din mâinile tale.
(Rabindranath Tagore – „Culesul roadelor”,
Editura Helicon, Timișoara, 1994)
Sensul versurilor
Piesa exprimă încrederea profundă în faptul că binele suprem va veni dintr-o sursă divină sau o persoană importantă. Vorbitorul se teme să se abată de la această sursă, mergând cu determinare pe propriul drum, având credința că, în cele din urmă, va fi ghidat către ea.