Curgi Jiule-n Dunăre
Ca să-i crească apele,
Să-i duci dorul de la mine
Și florile de la tine,
Să crească pe lunca ei
Că sunteți frați amândoi,
Du-i răcoarea munților,
Dragostea gorjenilor.
Fată, fată, Dunăre,
Tu răcorești fetele
Când își spală iile,
Când și-adapă vitele,
Mă răcorești și pe mine
Când arde soarele bine,
Luncile le răcorești,
Livezile înverzești.
Mă rog, Dunăre, mereu
S-ai grijă de Jiul meu
Că el curge zi și noapte,
Spală lumea de păcate,
El ți-aduce apă ție
Să curgi lină și zglobie
Ca să nu seci niciodată,
Să fii mare și curată,
Dunăre, pe unde curgi
De Jiul meu să nu uiți
Că el e fratele meu
Și ție izvorul tău.
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă râurilor Jiu și Dunăre, subliniind legătura frățească dintre ele și rolul lor vital în natură și viața oamenilor. Se exprimă recunoștință și dorința ca ele să rămână curate și veșnic vii.