Ai hrănit vreodată un iubit folosindu-ți doar mâinile?
Închide ochii și crede, doar crede.
Ai aruncat vreodată un pumn plin de sclipici în aer?
Ai privit frica vreodată în față și ai spus: „Pur și simplu nu-mi pasă!”?
A trecut doar jumătate din punctul fără întoarcere.
Varful iceberg-ului, soarele înainte de a arde.
Tunetul de dinaintea fulgerului, respirația de dinaintea frazei,
Ai simțit vreodată asta?
Te-ai urât vreodată pentru că te holbai la telefon?
Întreaga viață așteptând ca telefonul să sune pentru a dovedi că nu ești singur(ă).
Ai fost vreodată atins(ă) atât de delicat încât a trebuit să plângi?
Ai invitat vreodată un străin înăuntru?
Este trecut doar jumătate din punctul uitării.
Clepsidra de pe masă, mersul de dinaintea alergării.
Respirația de dinaintea sărutului și frica de dinaintea flăcărilor.
Ai simțit vreodată asta?
La, la, la, la, la, la, la, la
Iată-te, stând în grădină,
Ținându-mi strâns cafeaua, numindu-mă dulceata.
M-ai numit dulceata.
Ți-ai dorit vreodată o noapte fără sfârșit?
Să prinzi cu lasoul luna și stelele și să strângi acea frânghie bine.
Ți-ai ținut vreodată respirația și te-ai întrebat:
Va fi vreodată mai bine decât în seara asta? În seara asta.
Sensul versurilor
Piesa explorează momentele efemere și intense ale vieții și ale iubirii, invitând la introspecție și aprecierea prezentului. Caută să surprindă acele trăiri unice care ne fac să ne simțim cu adevărat vii și conectați.