Sus pe dealuri toamna pune,
Miriști galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Și mohoare de rugină..
Și mohoare de rugină..
Sora soarelui, bătrână,
N-are ochi ca să-l mai vadă.
Stă cu capul în țărână,
Așteptând neaua să cadă..
Așteptând neaua să cadă..
Rânduri, rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb,
Peste larga simetrie
De coline cu porumb..
De coline cu porumb..
Sora soarelui, uscată,
În visul verii legănată,
Simte toamna cum o prinde
Cu-ale sale mâne ude..
Cu-ale sale mâne ude..
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea toamnei și efectele ei asupra naturii, personificând-o ca pe o prezență melancolică și inevitabilă. Se observă un sentiment de sfârșit și așteptare a iernii.