Iată, vine din nou,
Cel hrănit cu numai rouă
De la Livan,
Într-acest an,
Al nouălea.
Prejama bland,
Îmiresmand,
Rugu-i fumegând.
Născut din ou
Și hrănit cu numai rouă,
În roșu nimb, într-acest timp,
Al nouălea.
Rodnic foc și nou izvod,
Arderea-i de tot.
Fie să renască numai cel ce har
Are de-a renaste curățit prin jar,
Din cenușa proprie și din propriul scrum,
Astăzi ca și mâine, pururi și acum.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre ciclul etern al renașterii, simbolizat de pasărea Phoenix. Prin ardere și purificare, aceasta se ridică din propria cenușă, reprezentând speranța și transformarea continuă.