Pasăre de galben,
Care-mi stai în carpen
Nu vrei s-asculți muzichiia,
Pasăre? Vai ce pasăre!
Domnule în negru,
Ca un car funebru,
Nu vrei s-asculți muzichiia,
Domnule? Ești un zarzăr!
(solo)
Zeule Apollo,
Care-mi taci acolo,
Nici tu nu vrei s-asculți, tată,
Muzica? Ești și tu un domn!
Surdule pe tine
Să te-ntreb îmi vine,
Dacă nu vrei s-asculți, tată,
Muzica… Dar mi-e tare somn!
Pasăre, zău,
Domnu’ e-al tău,
Zeul e rău, surdule!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de lipsa de apreciere a muzicii. Naratorul se confruntă cu indiferența din partea unor personaje diverse, de la o pasăre la zeul Apollo, culminând cu o oboseală generală.