Amurg strangulat
Al unei vremi ce se surpă!
Șosele, șosele.
Răspântii ale refugiului.
Ogaș de căruțe peste ogorul
Care cu ochii
Cailor omorâți
A văzut cerul în flăcări.
Nopți cu plămâni plini de fum,
Cu aspre răsuflări de fugari,
Când împușcături
Sfârtecau amurgul.
Prin fața porții dărâmate
Au trecut fără zgomot cenușă și vânt,
Un foc,
Care mesteca ursuz întunericul.
Morți,
Azvârliți peste șine,
Cu strigătul înfundat
Ca o piatră în cerul gurii.
O neagră,
Zumzăitoare pânză de muște
Le închidea rănile –
În timp ce în soarele limpede
Bubuitul morții trecea mai departe.
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile războiului și impactul devastator asupra vieții oamenilor. Imaginile puternice ale morții, distrugerii și refugiului creează o atmosferă sumbră și tragică.