(Lui Miroslav Válek pentru ultimul său drum).
În mine au murit
lunile care-au trecut demult
s-au stins trandafirii
au înflorit cerneluri de antracit.
Așadar, tu ai zburat
spre stelele tale
încleștându-ți dinții în arzătoarele plete ale morții.
Lungă ca o limuzină, plutitoare
noaptea ne apare în cale.
Spre apus se arată zorii –
atotvăzătorul laser
și atotvăzătoarea h*****ă.
În grădina sufletului sângerează ploaia.
30. I. 1991
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Miroslav Válek, exprimând sentimente de pierdere și melancolie. Versurile explorează tema morții și a trecerii timpului, folosind imagini poetice puternice.