Ispășire.
Timpul bolnav și vremea asta slută
îmi zboară gândul către nicăire
și se întoarce gând de ispășire.
Îmi circulă-n artere nu sânge, ci cucută.
Din toți câți au murit prin răstignire
doar unul singur a trăit frumos;
Acel ce s-a numit Isus Cristos
și-a fost urât și-ucis pentru iubire.
Năframa neagră a lui Tanatos
nouă ne-nchide drumul nemuririi
și ni-l ascunde-n jale și tăcere.
Căci dacă viața ne-am trăit pe dos,
chiar răstigniți pe crucile iubirii
noi, totuși, n-avem dreptul la-nviere.
Sensul versurilor
The poem reflects on themes of redemption, mortality, and suffering. It explores the idea that a life lived wrongly may not be deserving of resurrection, even in the face of love and sacrifice.