La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou
Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopţii
Mâini înceţoşate de stângăcie
Mâini de copil
Ochi ce se-nalţă spre faţa ta şi e zi pe pământ
Cea dintâi tinereţe sfârşită
Doar desfătarea
Vatră-a pământului vatră de miresme şi rouă
Fără vârste fără temeiuri şi legături
Uitare fără de umbră.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de renaștere și puritate asociat cu iubirea. Descrie o transformare interioară profundă, unde greutățile dispar și totul începe din nou, într-o atmosferă de serenitate și uitare a trecutului.