Pe sub portale-ți stau în pază,
Cavași cu bărbile-argintine –
Răsar bătrânii să te vază
Trecând ca visul pe ruine..
Supuși sau suflete haine
Sub ochii tăi îngenunchează –
Ah, ochii tăi ce smulg suspine
Și ard ca soarele-n amiază!..
Tu ai palate ce sfidează
Splendoarea calmă-a lunei pline –
O, cea mai albă din regine,
Ce jale grea le populează?.
„În nopțile de mai senine
E-atât de blândă-a lunei rază,
Și totuși firea plânge-n sine
Și trandafirii lăcrămează..
Cu mine-a fost destinul darnic:
Un cer de-a pururea senin –
Hebe, scânteietor paharnic,
Mi-a-ntins o cupă de rubin;
Dar cupa spumegă zadarnic
Când n-am în cinstea cui să-nchin!”.
*.
Cu lacrămi sufletu-mi se-adapă,
Privindu-i lespedea-n bujor..
Vezi tu o cruce lângă apă?.
Acolo zace Leonor,
Și florile-au venit la groapă
Să plângă pe o sora-a lor..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei regine pentru pierderea Lenorei. Ea se simte singură și neconsolată, chiar și în mijlocul luxului și frumuseții, deoarece nu are cu cine să împărtășească bucuriile.
