Panait Cerna – April

În glas au aiurări de liră,Pe frunți – un răsărit de zori;La șipot, unde poposiră,S-au adunat privighetori.Iar zeul dragostei, April,Din două guri făcea o floare,Și fiecare sărutareO saluta din crengi, c-un tril.Visând, cei doi îndrăgostițiTot repetau în suflet cântul;Atunci, din fundul văii, vântul,Văzând cât sunt de fericiți,S-a strecurat în crengi tiptil,Miscă un ram, zâmbea în … Citește mai mult

Panait Cerna – Amor

Amor, drag copil cu toane,Se-abătu și pe la noi ─Două aripi diafaneFâlfâiau pe umeri goi..Raza lunei visătoareDin argint îi țese straie,De ce fug din cale-i, oare,Mândrele, numai văpaie?.Mai sfioase, mai șirete,Își duc mâinile la față,Dar, prin degete, cu sete,Îl privesc, arzând de viață..Numai o frumoasă, carePătimise pe-al lui rug,Ocolea fără crezare.Dulcele lui vicleșug:.„Cel ce-a pus … Citește mai mult

Panait Cerna – De-Aș Avea Eu Coiful Din Poveste

De-aş avea eu coiful din poveste,Să colind prin lume nezărit,M-aş opri la voi fără de veste,Să citesc în sufletu-ţi iubit.De-oi simţi că alte rânduneleOcolesc acuma casa ta,Că la geamul tău bat alte steleŞi-al tău suflet prinde a uita,.Neştiut m-aş pierde iar în lume,Făr’ să blestem, fără să mă plâng,Ca-ntr-o deznădejde fără numeDorul meu de tine … Citește mai mult

Panait Cerna – Înseninare

Noi ne-am cuprins de-o flacără curată,Ce niciodată n-are să apuie ─Şi nu furam norocul nimănuie,Ci în iubire tânără, bogată,Îmbrăţişam pământul, lumea toată..Şi mă-nălţam sus-sus, până la tine..Şi-ntâia oară lumea, pentru mine,Avea numai priviri de bunătate ─Era numai surâs şi numai floare,Aşa cum nu o vede fiecare,Ci numai sufletele-ngemănate..Tu mâna mi-ai întins-o de departe:Meniţi suntem să … Citește mai mult

Panait Cerna – Ecouri

Când, după zile lungi de jaleCe-au mângâiat un trist amor,Vă întâlniţi pe-aceeaşi cale,Înlănţuiţi de-acelaşi dor.Grădinile în mii de feţeÎn cinstea voastră înfloresc,În crâng v-adastă cântăreţe,Ce numai pentru voi doinesc.De deznădejdi de mai-nainte,Acuma să zâmbiţi vă vineŞ-un gând vă luminează-n minte,Că viaţa-i cel mai mare bine.Pe toate pune stăpânireA voastră inimă măiastră.Nu, nu! Atâta fericireNu poate … Citește mai mult

Panait Cerna – Triumf

În dimineți frumoase ca visul de-altă vreme,Tot lanul e un zâmbet zglobiu și fericit,Iar muncitorul-i vesel că-a izbutit să chemeO auroră nouă dintr-un pământ trudit.Trudit, dar bun, cosașul o împarte tuturora,Și rumene copile se-ntrec doinind la strâns.Ca spicele din holdă ar vrea să-ncingă hora,Dar cântecul le-ndeamnă la muncă – și la plâns.Acum e jalnic cântul, … Citește mai mult

Panait Cerna – Sonete

ISpre pruncul ei, spre unicul ei bine,Mereu se pleacă mama, zâmbitoare ─Şi iată.. cel dintâi surâs apare,Ca-n vis, în colţul gurii lui divine.În veci şi eu, învins de adorare,Ţi-am îndreptat priviri de patimi pline,Şi inima ce dormita în tineSe-ncinse de a mea înflăcărare.Şi-mi înfloreai în suflet tot mai dragă ─Curată ca surâsul dimineţii,Călăuzind viaţa mea … Citește mai mult

Panait Cerna – În Peșteră

De pe tavane-ntunecate,Tăcute lacrimi cad mereu,Și parcă tot sporesc din greu,Din mari izvoare depărtate.Șuvițe tainice de apăSpre peșteri drum de ani străbat –Întruna se preling și sapăTavanul șubred și-nnoptat.Dar după ani de picurareS-au închegat coloane pline:Eterna bolții lacrimare,În loc s-o surpe, – o susține.Tot astfel, lacrimi nesecateÎn suflete ne-au picurat,Și de furtuni nenumărateViața noastră-a tremurat…Dar … Citește mai mult

Panait Cerna – Vârful cu Dor

Ce viu sclipesc sub cer Bucegii!Numai eternul Vârf cu Dor,Înstrăinat de lumea noastră,Se pierde-n taina unui nor.Zadarnic razele de soareVor să destrame vălu-i greu,Zadarnic încearcă să-l pătrundăŞi sufletul, şi ochiul meu.El înde el petrece singur,Ca geniul cu gândirea lui ─Nu-l mişcă vuietele vremii,Nici rugăciunea nimănui.Târziu, când ţi-a pierit nădejdea,Te lasă-o clipă să-l admiri,Măreţ din vălu-i … Citește mai mult

Panait Cerna – De Pe Țărm

Privesc în ochii tăi, femeie,Și vreau să uit duiosul cânt:Iubirea este o scânteieRătăcitoare pe pământ.Ai fost amanta care-nșealăȘi totuși eu te iert, Mihlar,Căci mângâierea ta regalăPreschimbă sufletu-n altar.În prima zi de-nfiorarePrivim estatic de pe malLa tinerețea lunei careS-a smuls ca Venera din val.Aievea alții-n clipele-asteVăd poate-n stinse depărtăriCum crainicul iubirii casteApune solitar pe mări.Un singur … Citește mai mult