Din larg apus, trei zburătoare
S-au îndreptat înspre Calvar,
S-aducă laudă şi dar
Durerii celei roditoare.
Dar cea dintâi veni-n zadar.
Zbura aproape de pământ:
Îşi căuta ceva de hrană,
Şi n-avea vreme, nici avânt,
Să urce până-n vârful sfânt, ─
La omul fără de prihană.
Iar când s-a şters de tot din zbor,
Veni o ciocârlie-n oră
Gând Crist cerea un ajutor ─
Când duhul morţii da fior
În sufletele tuturora.
Urcă-n văzduh, ca pe o scară,
Şi smulse cântec din tărie.
Un imn de blândă primăvară
Îi alină durerea vie:
Îi ajută lui Crist să moară.
E pace, ca-n străvechi altare ─
Duiosul, sfântul cântăreţ
Căzu din slăvi ameţitoare; ─
Şi iată vulturul măreţ,
Scăldat în cald apus de soare.
Porni din culmi, ca o furtună;
Dar şi-a-nfrânat avântul, jos,
Tăind cerc larg şi maiestos ─
Făcând din zborul său cunună
Deasupra crucii lui Cristos.
Sensul versurilor
Piesa descrie trei zburătoare care se apropie de Calvar, fiecare având un rol diferit. Ciocârlia aduce alinare prin cântec, iar vulturul aduce onoare prin zborul său, simbolizând diferite forme de ofrandă și devotament față de sacrificiul lui Cristos.