Maurice Maeterlinck – Ruga
Știi, Doamne, sărăcia mea!Și tot ce către tine poartă!Cu toată buruiana reaȘi puțin soare pe o moartă.Și oboseala mea s-o vezi,Și luna stinsă-n zori oprind-o,Singurătatea-mi fecundezi,Cu strălucirea ta stropind-o.Deschide-mi, Doamne, calea ta,Lumină-mi sufletul cu viață.Că-i tristă bucuria mea,Ca iarba lâncezind sub gheață.