Tot aurul luminii îţi cade-n păr, pe faţă,
Apari biruitoare, ca-ntâia dimineaţă –
O, vis al vieţii mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit,
Mergi pururi în lumină, etern sărbătorit!..
Şi, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut,
Amara deznădejde de a te fi pierdut
Mi-o va-mblânzi credinţa că te voi şti mai bine –
Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine..
Acela ce se leagă tovarăş umbrei tale
Frumos ca un Adonis ţi-a răsărit în cale.
Aceleaşi sfinte doruri pe amândoi vă-mbie,
În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie –
Şi eu mă uit pe mine, şi-n gândul meu aş vrea
Să cresc norocul vostru cu fericirea mea;
Şi nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –
Doar inima, nebuna, se sfâşie-n tăcere..
Plecat spre tine, robul, cu inima vrăjită,
Îţi spune vorbe pline de taină şi ispită;
Iar tu zâmbeşti, ca-n visuri, şi-aprinsă de noroc
Pecetluieşti iubirea-ţi cu gura ta de foc..
Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire,
Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire –
Nu te uita: sărută-l, săruta-l înainte –
Simţire-aş gura morţii pe fruntea mea fierbinte!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit care acceptă cu durere că persoana iubită este fericită cu altcineva. El își dorește fericirea lor, chiar dacă asta înseamnă propria lui suferință, și își găsește alinare în admirația de la distanță.