Pe câmpuri, noaptea, până-n zori
Plâng după soare mii de flori.
Iar soarele, văzând că-n taină
Au plâns domnițele frumoase,
Preface roua de pe ele
În mii de pietre prețioase.
Așa, un zâmbet, o privire
Ridică sufletele slabe,
Și toate lacrimile noastre
Ni le preschimbă în podoabe.
Convorbiri literare, LVI, nr. 5, mai 1924
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea suferinței în frumusețe și valoare. Metaforic, lacrimile sunt preschimbate în podoabe, sugerând că momentele dificile pot fi transformate în ceva prețios.