Ion Caraion – Febre V
La trecătoarea veche, bacii spun, / Și-și râd în sarici lungi ca de Crăciun, / … →
La trecătoarea veche, bacii spun, / Și-și râd în sarici lungi ca de Crăciun, / … →
O! se face alb în jur / Ca omătul pe coburi; / O! se face … →
Muntele-i ca un pahar cu zahăr și băștinași: / îmi place să văd cum i … →
Norii — niște bureți uitați pe cer, din care glojdăie / soarele. / Câteva ciuperci … →
A sădi un copac și-i de-ajuns / dacă sămânța lui prididește muntele / Tu codru … →
Galere senine înmugurind universul… / trandafirii de sticlă ai banchizelor noaptea… / și din când … →
Trăiesc de când trăiește omul, / Visez de când visează pomul. / Continuă ilimitare. / … →
Grijania ta de dragoste, târfă, muiere, / Care treci pe bulevarde și puți a tăcere … →
Oarba spală pietre și stele, / Dumnezeu mănâncă furnici, / Drumul se mânie prin tigve … →
Macadamul strănută. Vocile au sânge verzui. / Prefăcută-n statui / de plută și sare, / … →