O! se face alb în jur
Ca omătul pe coburi;
O! se face alb în toate
Ca zăpada peste sate.
Tremură sub cer golașe
Craiuri, neamuri, voci orașe.
Adăstând a dor și-a mit,
Haideți crai din Răsărit,
Că v-aștept
Sub bradul drept,
Bradul inimii-nțelept.
Că vă strig
Print-un covrig:
Cucurigu – cucurigu!
Și vă-ntâmpin, în cale
De omăt moale,
Sub universale
Crengi miraculoase,
Legănând pe case
Albăstrimi sfioase –
Cu vedre de vin
Senin;
Cu pâine
Din grâne
Bătrâne;
Cu colaci
cât niște saci
De baci;
Cu poame
În năframe
De mame.
Cu miei țintați,
Duși pe braț
De tați împărați.
Iar în păr
Cu flori de măr,
Adevăr din adevăr,
Salbă tânără-ntre salbe –
De flori dalbe!
De flori dalbe!
Sensul versurilor
Un colind tradițional care descrie un peisaj hibernal idilic și primirea crailor cu daruri specifice. Versurile evocă un sentiment de așteptare, bucurie și respect pentru tradițiile străvechi.