Ion Caraion – Corespondența

Norii — niște bureți uitați pe cer, din care glojdăie
soarele.
Câteva ciuperci de noroi: dealurile.
Astă noapte a plouat
și am ieșit să culeg ferigi.
Ți le trimit.
Giganți; strămoșii lor au fost arbori.
Când le-am rupt, vibrau de diamante și feciorie.
Mâine voi visa (cum vin să mi le ia îndărăt..) himerozaurii.
Părul unor femei fantastice izbi în sânge;
a vrut
să nu se prefacă în liliac.
Munții sunt cele mai mari pietre din satul bunicilor.

Sensul versurilor

Piesa evocă o stare de visare și melancolie, legată de natură și amintiri din copilărie. Versurile creează imagini poetice ale naturii personificate și ale legăturii dintre prezent și trecut.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu