Macadamul strănută. Vocile au sânge verzui.
Prefăcută-n statui
de plută și sare,
iubito,
când o să vină vântul din depărtare –
soarele va fugi ca dintr-o odaie
cu vrăbii ruginite.
Lăcuste de eter –
cui și cui, stelele
îi cheamă soarta.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de destin și transformare prin intermediul unor imagini poetice puternice. Natura și elementele cosmice sunt personificate, sugerând o viziune melancolică asupra efemerității și a forțelor care ne guvernează existența.