La lumina stinsă, au căzut corpuri…
Chipuri nemaiîntâlnite vreodată în vis.
Cineva din văzduh îmi spune:
„E noapte. Nu mai ești aici. Te-au închis.”
Am visat măscăricii luând pietre
să arunce-agonia omului de sus.
Un fum nevăzut arde
cu demonii de la polul opus.
Apropie-ți, singurătatea, semnul!
Prin întunericul neumblat, s-a auzit,
în somn, corul umbrelor… Suie
umplut de volume și infinit.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și captivitate într-un vis întunecat. Imaginile puternice sugerează o luptă interioară cu demoni și o căutare a unui sens într-o lume ostilă și singuratică.