Ion Caraion – Vechime
Ploaia care se-ndeletnicește cu creșterea melcilor și a / mohorului / ne ciocăne-n geam. Viscolește … →
Ploaia care se-ndeletnicește cu creșterea melcilor și a / mohorului / ne ciocăne-n geam. Viscolește … →
Răstorni pe cergă mirodenii. / Târăsc în jurul gropii soare. / Ți s-a oprit în … →
Trecutul Bucureștiului a fost un sat, / trecutul satului a fost o singurătate / venită … →
Nu-mi trebuiești / Femeia cu capre / Lupta cu hainele / Cupa cu gonguri / … →
Da, / am dormit în el, în trupul rar, anapoda, fărâmicios al / acestor oase, … →
Ce-ți mai fac sticleții și cobaii, / domnule Arnold? Aveai o sută. / Și-a urcat … →
Am vârsta omenirii. / Singură-n destinul meu ca răscoalele, / urăsc ura neamurilor. / Niciodată … →
Tăcerea se sculase lingându-se pe-un deget / și se plimba prin aer. / O muscă.. … →
Nimeni nu știa drumul. / Soarele pune văzduh în lăstuni / când am sosit aici … →
păsări cât furnicile / mi-au spart peretele. / în geam / cântă duhoarea / solstițiilor. … →