Ion Pachia-Tatomirescu – Inimi-Pietre Scaldate-n Pârâu
În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne, / e-o droaie de pietre-mpurpurate – / toate inimile mele … →
În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne, / e-o droaie de pietre-mpurpurate – / toate inimile mele … →
În echerul blând, mai sfințesc un gând, / chip de promoroacă nu-mi vârî în joacă: … →
Sunt rupt din soare, sevele din humă / se-nvârtejesc în trupu-mi, soma-sema, / Pământul-Mumă, Tatăl-Cer … →
Printre valahele brândușe-ale Zalmoxianismului, / cu petalele buzelor ca borangicul, niște episcopi – / din … →
Nunta-mi este pură, steaua-nrăzărește, / munți-preoți îmbracă hlamida cerește, / So-Ares și Utu mie-mi țin … →
Nimbul de harbuz crapă-n cucuruz, / în umbră-nacelă, spic-stea-paralelă: / clopotu-mi din uz, cometei confuz, … →
Gerar de năut arde-astronaut / nezărit de Gange, dintre nori de goange, / stelelor nevrut, … →
Ce vrea să spună colosul de piatră, / acest sfinx înnebunit în tăcerea lui, / … →
Mulțumesc, Doamne, că mă lași / să stau călare, / pe-această-nsomnorată protuberanță a soarelui, / … →
Ochiul din făină, slana frunții mare, / irisul din zare vor nea-calamină.. / Sferuța afină … →