Nunta-mi este pură, steaua-nrăzărește,
munți-preoți îmbracă hlamida cerește,
So-Ares și Utu mie-mi țin cunună;
doar Mireasa-Lumii genune-aurește,
brazii cu albi vulturi în privelişti sună,
jurători-luceferi horesc lunca brună;
jumătăți își leagă-n aur jumătăți,
partea vrea întregul, întregul e-n parte –
moartea-i este viața, viața-i este moarte,
balaur alb-roșu e-n egalități;
curcubeie-toarte, bolta vrea să poarte..
Car-Mare de gânduri, torci imensități..!
Car-Mic-de-albăstrele, tu, ochiule, dă-ți:
nufărul luminii ființa-mi împarte..!
Sensul versurilor
Piesa descrie o nuntă mistică, o uniune spirituală profundă, unde elemente cosmice și naturale se împletesc. Moartea și viața sunt văzute ca părți ale aceluiași întreg, într-o continuă transformare.