Nimbul de harbuz crapă-n cucuruz,
în umbră-nacelă, spic-stea-paralelă:
clopotu-mi din uz, cometei confuz,
drept cer de parcelă, -l prinde-n acuarelă –
cosmicu-mi harbuz, blând focos de-obuz..!.
Doar o dată-n an, ou-i Magellan
trece Marea Neagră cu-abisu-n pelagră,
fără-a da vr-un ban zeului-Gorban,
statuii – tanagră – de pe bubă-neagră:
harbuz-ou-n an mi-e blând porţelan..!
22 martie 1976 / 20 noiembrie 2013.
Sensul versurilor
O viziune poetică și mistică asupra naturii și a cosmosului, filtrată printr-o sensibilitate temporală. Elementele terestre și cosmice se îmbină într-un dans simbolic, sugerând o conexiune profundă între microcosmos și macrocosmos.