Fernando Pessoa – Astărul de Turme (XXXVIII)
Binecuvântat fie același soare al altor ținuturi, / care mă înfrățește cu toți oamenii, / … →
Binecuvântat fie același soare al altor ținuturi, / care mă înfrățește cu toți oamenii, / … →
Poetul-i un simulator. / Atâta simulează, / Că simulează uneori / Durerea sa cea trează. … →
Există dureri mai grele decât durerile, / Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet, … →
Când va crește iarba pe mormântul meu, / să vă fie semn să mă uitați … →
Din satul meu văd atâta pământ cât se poate vedea din Univers. / De-aceea satul … →
Mă gândesc la tine în liniștea nopții când totul este nimic, / Iar zgomotele din … →
Şi există poeţi care-s artişti / şi migălesc la versurile lor / ca un teslar … →
Mă retrag spre interior, și închid fereastra. / Mi se aduce lampa și mi se … →
Scriu simulând și mint, / Zic ei. Dar nu-i așa. / Eu pur și simplu … →
Ce n-aș da să fiu pulberea drumului / cu pașii săracilor întipăriți pe ea.. / … →