Poetul-i un simulator.
Atâta simulează,
Că simulează uneori
Durerea sa cea trează.
Iar când, citind-o cineva,
Durerea-l înfioară,
Nu din poet răsare ea,
Răsare din afară.
Așa, în scripeți arde,
Pe-a cugetului seamă,
Acest funicular de
Simțiri ce cord se cheamă.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura simulată a emoțiilor în poezie. Sugerează că durerea resimțită de cititor nu provine neapărat din experiența poetului, ci dintr-o sursă exterioară, activată de cuvinte.