Johann Wolfgang Von Goethe – Speranța
Munca mâinilor să-mi fie / Mult prilej de bucurie, / Străduința când nu scade, / … →
Munca mâinilor să-mi fie / Mult prilej de bucurie, / Străduința când nu scade, / … →
Și iată, iarăși e cum scrie-n stele: / Condiții, legi, voința, chiar tenace, / O … →
Atunci cântă cocoșul. Ea degrabă / Țâșni din cuverturi să-și ia veșmântul, / Și, regăsindu-se … →
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic. / Lumea cea veche și … →
Pe vârfurile toate, / Pace; / Pe coame bate / Un vânt ce tace. / … →
Mistică limbă, numitu-te-au, / Pe tine, Haviz cel sfânt, / Și nu pricepură bucherii / … →
Să mă părăsești vrei, lună? / Chiar acum ai fost aici, / Dar nori groși … →
Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșală. / … →
Un zâmbet găsești tot mai rar / Și soarta-ți aruncă un zar / Zâmbește și … →
Mă numesc HIV, am fost născut de maimuță / Am inventat o nouă comunicare că-s … →