Munca mâinilor să-mi fie
Mult prilej de bucurie,
Străduința când nu scade,
Nu, nu-s vise ce desfată!
Trunchiuri pomi vor fi odată,
Vor da umbră, vor da roade.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre bucuria și satisfacția muncii, despre speranța într-un viitor rodnic și despre transformarea eforturilor în rezultate concrete. Metafora pomilor care cresc și dau roade subliniază ideea de creștere și prosperitate prin muncă.