Charles Baudelaire – Orbii
O, suflete, privește-i! Sunt triști și singuratici, / Ridicoli fără voie, sinistre manechine, / Țintind … →
O, suflete, privește-i! Sunt triști și singuratici, / Ridicoli fără voie, sinistre manechine, / Țintind … →
Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă / Și sânii mei de care … →
Peste heleștee, peste văi și creste, / Peste codri falnici, peste nori și mări, / … →
Draga mea era goală, și să-mi cânte-n strună / A păstrat pe-a sa piele sunătoare … →
Pascal și-avea abisul cu dânsul mișcător, / – Vâltoare, vai! E totul, – dorință, gest, … →
I. / În creierul-mi, ca o regină / În camera ei spațioasă, / E-o mâță … →
Iubiți înfocați și savanți de onoare / Ca adulți ne vădesc marea lor bucurie: / … →
Preface moartea-n scrum și-n uitare, / Văpaia care-n noi a luminat… / Din ochii tandri, … →
Balansoarul meu în bibliotecă s-a proptit, / Un Babel sumbru, unde ştiinţă, fabulă, roman, / … →
Să priviți cu dispreț ochii cei mai faimoși, / Ochii pruncului meu sunt superbi, căci … →