Nu aflu zbuciumării mele alte
pricini decât uitatele păcate,
dar cunoscute milei nesecate,
ce pe mâhniţi îi face să tresalte.
Strădaniile-mi pot, Doamne, să exalte
dar dacă-s cu-al Tău sânge-amestecate:
născut creştin, dă-mi marea-Ţi bunătate,
căci nu-i întâia oară, Preaînalte!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare a iertării divine și o recunoaștere a păcatelor. Vorbitorul își dorește ca eforturile sale să fie sfințite prin harul divin, implorând bunătatea lui Dumnezeu.