Matilde, unde eşti? Eu am băgat de seamă,
că între-a mea cravată şi inima vitală
e o melancolie ce-o simt intercostală;
căci nu îmi mai răspunzi când gura mea te cheamă.
Din energia ta voiam să-mi dai lumină
şi am privit speranţa şi-am devorat-o bine,
dar cât de goală-i casa când este fără tine,
rămân numai ferestre ce plâng şi-amar suspină.
Tăcut, acoperişul ascultă ploaia deasă
şi veche care cade, dar fără frunze vine
şi pene, căci în noapte închise au fost toate;.
iar eu aştept, iubito, precum o goală casă,
tu să te-ntorci şi iarăşi să locuieşti în mine,
şi să alungi durerea ce în ferestre-mi bate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și sentimentul de singurătate resimțit în absența persoanei iubite. Casa devine un simbol al golului interior, iar așteptarea reîntoarcerii persoanei dragi este plină de durere și melancolie.