Matilde, un nume de plantă sau vin,
de orice se naște din sol și durează,
cuvântul ce crește și veșnic creează,
de-ai verii lămâi luminat pe deplin.
Pe el vezi adesea cum plutește un vas
ce de-un foc bleumarin se-nconjoară grăbit,
litere ce se văd sunt un râu repezit
ce se varsă mereu în al meu suflet ars.
O, nume sub iedera verde aflat
ce pari un tunel ce-și deschide o poartă,
cu lumea de-afară să fie legat!
O, dă-mi a ta gură ce arde-nfocat,
cu ochii tăi negri privește-mă îndată,
să simt că plutesc și s-adorm legănat!
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste pasională către Matilde, comparată cu elemente ale naturii. Poetul își exprimă dorința de a se contopi cu iubita sa, de a simți o conexiune profundă și de a găsi alinare în brațele ei.
