Pentru inima mea ajunge pieptul tău,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge până la cer
Ceea ce dormea în sufletul tău.
În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absența ta.
Într-o eternă fugă precum e valul.
Am spus că-n vânt cântai
Ca pinii și catargele
Ca ele înaltă și tăcută ești.
Și te întristezi dintr-o dată ca o călătorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sălășluiesc în tine ecouri și voci nostalgice.
Eu mă trezii și uneori emigrează și fug
Păsări ce dormeau în sufletul tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și contemplativă, folosind imagini din natură pentru a descrie frumusețea și melancolia persoanei iubite. Versurile evocă un sentiment de dor și nostalgie, sugerând o legătură spirituală puternică.