Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbați
între infinitul trecutului și infinitul viitorului.
Ai vrea să-nfigi un stâlp între aceste două infinituri și să te sui pe el.
Mai bine așează-te sub un copac, lângă o sticlă de vin care te va face să-ți uiți neputința!.
din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 148 (1945), traducere de Al. T. Stamatiad
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra condiției umane, a zbuciumului dintre trecut și viitor și a dorinței de a depăși limitele. Sugerează că, în fața neputinței, refugiul în plăceri simple poate aduce alinare.