Buciumă toamna – agonic – din fund
Buciumă toamna – agonic – din fund
Trec păsărele și tainic se-ascund
Trec păsărele și tainic se-ascund.
Țârâie ploaia, nu-i nimeni pe drum
Țârâie ploaia, nu-i nimeni pe drum
Pe-afară, de stai, te-năbuși de fum
Pe-afară, de stai, te-năbuși de fum.
Să mă-ntind pe pat, ochii să-i închid – ochii să-i închid
În curând, încet, voi cădea în vid – voi cădea în vid
Să mă-ntind pe pat, ochii să-i închid – ochii să-i închid
În curând, încet, voi cădea în vid – voi cădea în vid.
Departe, pe câmp, cad corbii, domol
Departe, pe câmp, cad corbii, domol
Și răgete lungi pornesc din ocol
Și răgete lungi pornesc din ocol.
Tălăngile, trist, tot sună dogit
Tălăngile, trist, tot sună dogit
Și tare-i târziu și n-am mai murit
Și tare-i târziu și n-am mai murit
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de melancolie și apropiere de moarte, folosind imagini ale toamnei și ale naturii în declin. Vorbitorul se pregătește pentru un somn etern, acceptând vidul și sfârșitul.