Sentimentală, această carne
așteptând miracolul altor degete
s-o înflorească și peste tot coridoarele
târâtoarele spaime care încep
din muguri primăvara.
Lasă-mă să te privesc cum mori!.
Limpezi și absenți
ochii tac în așezările incerte
dintre o secundă și alta
și pozele cad de pe tine și se albesc
când ajung la pământ.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema fragilității umane și a inevitabilității morții. Vorbește despre o așteptare pasivă a sfârșitului, într-o atmosferă încărcată de melancolie și deznădejde.