Milord,
nu se mai poate concura,
ceșcuța japoneză este spartă
și-n zațul ăsta negru de cafea
a apărut un câine rău la poartă.
Tu crezi că mușchetarii vor veni
cu trei florete mari la butonieră
să-ți spună că un nou poète maudit
s-a spânzurat aseară de-o jartieră?
Eroarea stă în movul cardinal
în care Lorelei s-a deghizat
când un pescar bețiv dormea-n canal
visându-se un tigru eufrat.
Ești osândit, milord,
să îți cultivi
în fiecare zi mușcata roză
în raiuri caste printre șerpi naivi,
cu talpa-ți netezești apoteoză.
Mai mult ce rege și-ar putea visa
când în triunghi s-a-ntunecat fereastra?
Milord,
nu se mai poate concura,
dă-ți haina jos, pune-o-n cuier și basta!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de decădere și fatalitate, sugerând că destinul este implacabil. Personajul principal este avertizat asupra unei realități sumbre, unde iluziile și speranțele sunt spulberate.