Pastel de chipuri, retoric se-ntreabă
Unde tot fug, de ce atâta grabă?..
N-apuc s-admir din peisaj nimic..
Doar trec neobservat, mă fac mic..
Nu-mi pasă de ce las în urmă..
Cât timp în față-i vreme bună,
Soarele cade și pașii-mi devin răzleți,
Vreau să mă odihnesc, acum vreau să..
(refren)
Taci! Taci! Nu mă-ntreba ce să faci!
Taci! Taci! În tăcere te prefaci..
Pardon, sau chiar mă scuz aiurea?..
Merg pe unde caut cu privirea..
Încerc tot ce n-a fost încercat..
Poate așa devin din tanc un bărbat..
Nici nu mai știu cum am ajuns aici
Pe drum nici gând de ore mici,
Și nimeni n-are chef de oaspeți
Cad să mă odihnesc, acum vreau să..
.. liniște în primul rând..
.. nu vreau s-aud nici un gând..
.. liniște în primul rând..
.. nu vreau s-aud nici un gând..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a evada din agitația cotidiană și de a găsi liniște interioară. Protagonistul caută un moment de respiro, unde să poată reflecta și să se deconecteze de zgomotul exterior.