Eu încă mai sper (așa cum sper că mama mea
e tânăra, frumoasa femeie din vis
căreia-i spun: „vezi, n-ai murit, ba chiar ți-a priit
acel simulacru de moarte”) că negura
e doar un travesti
al dorului meu de piatră curată
care-o va face, foarte curând, să învie
și să străbată, albastră, aurie,
aerul dulce, neîmbolnăvit,
și să nu mai apese pe sicrie.
Sensul versurilor
Poezia exprimă speranța într-o transformare a morții și a durerii în ceva frumos și vindecător. Vorbitorul își dorește ca negura să se transforme, iar dorul să aducă la viață amintiri și sentimente pozitive.
