Nina Cassian – Superstiția Priveliștii
Eu încă mai sper (așa cum sper că mama meae tânăra, frumoasa femeie din viscăreia-i spun: „vezi, n-ai murit, ba chiar ți-a priitacel simulacru de moarte”) că negurae doar un travestial dorului meu de piatră curatăcare-o va face, foarte curând, să învieși să străbată, albastră, aurie,aerul dulce, neîmbolnăvit,și să nu mai apese pe sicrie.