Drama din tablouri, sabatul din sobă,
cutremurul ciucurilor din perdea
– e vorba de singurătatea mea
pe care toată lumea o aprobă –.
Caricaturi de rochii, abisul din covor,
gestul umbrelei, amenințător…
Spun: ce frumos spectacol! Ce măreț!
Și-aplaud uneori cu capul de pereți.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul profund de singurătate și izolare al naratorului, care se simte ca într-un spectacol tragic, aplaudând propria suferință. Este o explorare a auto-distrugerii și a acceptării pasive a propriei condiții.