Pintene-nfipt în răbdare,
sprintene iepe lunare;
vinde-ne, lună, secretul.
Sinele lasă-l la urmă.
Linele pulberi ne curmă
vinile-ncetul cu-ncetul.
Platină castă a mării,
patimă-n veci a mirării,
datină-mi trupul curat.
Matură veghe-a luminii,
satură-mi setea de linii,
latură-a unghiului dat.
Numele-n noapte omise
pune-le-n reci manuscrise.
Nu mi le nelegiui.
Litera poate să fie
viperă verde și vie
liberă-n zorii de zi!.
Sensul versurilor
Poezia este o invocație nocturnă, o rugă adresată lunii și luminii. Ea explorează teme precum răbdarea, revelația, purificarea și puterea transformatoare a cuvântului scris.