Să visez atâția morți într-o singură noapte
și noapte de noapte.
Bun a fost Dumnezeu
că m-a înstrăinat de tine la timp,
iubitul meu, torționarule,
dar rău e Dumnezeu
că mi te oferă în vis,
la fel de chinuitor cum ai fost față de mine,
până la moarte,
și că te amestecă laolaltă cu morții, cu moartele,
care, tot mai stăruitor, la cină mă cheamă,
cu toții, cu toatele.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de suferință și chin provocate de o relație toxică trecută, amestecate cu teme ale morții și ale prezenței divine. Vorbitorul se luptă cu amintiri dureroase și cu un sentiment de neputință în fața acestora.