Mă rog de ei: „Nu mai șoptiți… Tăceți.
Nu mai ciocniți tacâmuri.” Și-atunci, vorbesc mai tare
– deși-i o moartă-n casă – și-ncep să râdă beți,
și sparg de ochii moartei, ca de oglinzi, pahare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă macabră unde, în ciuda prezenței unui deces, oamenii se comportă cu lipsă de respect și indiferență, sfidând solemnitatea momentului. Gesturile lor, precum râsul și spargerea paharelor, sugerează o profanare a memoriei celui decedat.