În timp ce eu stau cu gura în mocirlă,
cineva sărută cerul – nu se poate altfel.
Cu greutatea mea îl înalț pe-acela.
Încă puțin dacă mă scufund
îl fac Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de sacrificiu personal și suferință ca mijloc de a înălța pe altcineva, chiar până la divinitate. Vorbitorul se simte împovărat, dar acceptă această povară ca pe o cale spre un scop superior, sugerând o relație complexă între suferință și spiritualitate.