Vino, murește-mă-n aula criptelor,
fii-mi judecată și țărm manuscriptelor,
vino, mă-neacă, mă suge și-mi lasă
albul, albitul schelet de femee,
tu, mișcătoare surată egee,
buze albastre, moartă frumoasă…
Sensul versurilor
Poezia explorează o fascinație morbidă pentru moarte și descompunere, văzute printr-o lentilă de frumusețe întunecată. Vorbește despre o atracție către un final inevitabil, personificat printr-o figură feminină.