De când suntem amândoi jumătate ceață,
mâinile mele te străbat cu atâta blândețe,
trupul meu cântărește atât de puțin în brațele tale.
Cine ar vedea dansul nostru de ceață,
s-ar îndrăgosti de noi
— dar nu putem fi văzuți
decât cu ochii închiși
sau, măcar, cu ochii mijiți,
sau din poziție de rugă
sau, mai ales, privind în altă parte.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație eterică și intangibilă, sugerând o conexiune profundă, dar imposibil de perceput de ceilalți în mod direct. Iubirea este prezentată ca o formă spirituală, vizibilă doar prin introspecție și credință.