O, cât de dulce s-ar lipi între umerii noștri
și gura noastră cât s-ar odihni-n sărut
după atâtea pledoarii: dacă am avea
încredere, dacă am putea face schimb de noi înșine,
dacă sângele nostru n-ar mai desena
pajuri și steme
și lei răstigniți
și zimbri
și, mai ales
crinul sever, ascuțit ca o spadă.
Sensul versurilor
Poezia explorează dorința de intimitate și încredere reciprocă, dar și obstacolele simbolice și emoționale care stau în calea acestei apropieri. Crinul sever reprezintă o barieră ascuțită, sugerând o frumusețe rece și inaccesibilă.