Am așteptat ploaia
și a plouat sânge,
roșii s-au făcut crengile,
roșie toată odaia.
Au gemut în curți
animalele dureroase.
Mușchii pe oase,
și ochii, fură mai scurți.
Ploaia gâfâia iarba,
mânji cai, mânji cuvinte.
Visam în zadar la
seceta dinainte.
Roșii s-au făcut crinii.
Somnul roșu s-a făcut.
Se vedeau semnele crimei
pe proaspătul așternut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate distopică, un coșmar în care ploaia se transformă în sânge, iar natura și somnul sunt contaminate de o crimă. Imaginile violente și grotescă sugerează un dezastru iminent și o pierdere a inocenței.